amsterdam

Amsterdam Canals But back to Amsterdam…. Amsterdam has too much going on for me to get my head around it, in just a one night stay. I didn’t go into Amsterdam with my eyes shut. You’d have to be reasonably ignorant to not have heard of the Netherlands’, and in particular Amsterdam’s, liberal policies on drugs and prostitution. In addition to that assumed knowledge, I did have the misfortune to stumble upon Antwerp’s depressing red light district a few months earlier. So I wasn’t exactly an innocent babe in the big bad woods. However as I strolled through the beautiful old buildings on the canals of Amsterdam, I couldn’t but help thinking that all those stories of Amsterdam must be exaggerated. Then as night fell, I stepped into the red light district… Hacking coughs from young American tourists freely lighting up outside a coffee shop, women in windows, men pausing on their evening stroll to window shop at the g@y cinema…. It’s the scale of the red light district and its contrast to the pretty city that I had seen just a few minutes before, that got me. The red light district doesn’t seem quite authentic. I wonder how many locals actually frequent the area. It’s like a tourist attraction… a dope disneyland. There are coffee shops throughout the city and indeed country. And I’m sure a pro isn’t hard to find either. So there’s no need for a local to visit the freak show to light up or release excess seed. On a side note, in Holland, if a coffee shop sells weed, and a cafe sells beer, where the hell do you get a coffee from? After the red light district, I continued on to the centre of Amsterdam’s nightlife, Leidseplein. It is a very lively place (but possibly quite touristy), and it would be a great venue to have a big night with your mates. However as I was a lonesome traveller, I thought that I’d save a big night in Amsterdam for another time when I can visit with others. So I decided to retire to my digs for the evening… My digs were of course a cabin in a boat on the canal. If you had the chance, wouldn’t you stay on a boat?

PARIU CU VIATA

"“Pariu cu viata” – primul serial muzical romanesc – este o captivanta poveste de dragoste dintre Ioana Popa (Alina Eremia) si Andrei Anghel (Dorian Popa), doi adolescenti care au o mare pasiune pentru muzica.
Ioana (Alina Eremia) si Andrei (Dorian Popa) sunt elevi in ultimul an la Colegiul National de Arte din Bucuresti. Sunt indragostiti si fericiti sau cel putin asa crede Ioana pana in momentul in care descopera ca a fost subiectul unui pariu pe care Andrei l-a pus cu prietenul lui, Cristi (Raphael Tudor), la inceputul anului scolar. Ceea ce nimeni nu realizeaza este faptul ca Andrei s-a indragostit cu adevarat de Ioana.
Profund dezamagita, Ioana gaseste refugiu in muzica, in special in trupa “La-La Band”, un club de muzica moderna infiintat de Raluca (Adela Popescu), noua profesoara de teorie muzicala a colegiului. 20 de elevi talentati alcatuiesc trupa pop-rock “La-La Band”. Toti sunt pasionati de muzica, isi doresc sa ajunga staruri si sa umple stadioane. "

A.C.A.B.

A.C.A.B. - deplasare Iasi in jur de ora 1:20 AM; cobor din tren la Chitila; veneam direct de la mare;trebuia sa ajung la Gara de nord; nu stiam daca pot gasi vreun taxi, merg vreo 30 de metri inspre tunelul de iesire de pe peron... ma opresc, ma intorc si intreb un baiat (care probabil venise la gara sa o ia pe prietena lui din tren) daca stie cu ce pot ajunge la gara de nord; am avut un noroc chior pentru ca s-a oferit sa ma ia cu masina lui pana la o statie de taxi, chitila fiind (dupa spusele lui) la 20 km de oras si probabil exagera; undeva prin militari am priceput ca ma va lasa cobor din masina, aud pe unu' strigand dintr-o duba la mine ceva gen "baaaaa... 'ri-al dracu' cu rucsacu tau", incerc sa nu ma sperii si intru in taxi; incerc sa nu par din alt oras pentru ca puteam fi tras foarte usor in teapa insa fac o gafa intreband "ce facu steaua?" si m-am speriat un pic; pana la urma ajung in gara; in biroul de informatii nu era nimeni, intreb cativa "politieni" daca este cineva care imi poate da niste informatii, primesc un raspuns foarte calm "pai cine dracu' sa mai fie la ora asta la informatii? uite-te acolo pe tablou"; aha, trenu' cu olteni vine abia la 5 asa cum scria pe cfr.ro si stai tata 3 ore in frig; trecand peste faptul ca aratam ca un boschetar pe scaunele de pe peron cu ghiozdanu-n brate incercand sa dorm, vine ora 5 fara cateva minute; ma duc la informatii sa intreb cat ar costa un bilet: 58 de lei! scump tanti! din tren coboara vreo 50 de suporteri; ne mai invartim pe acolo, mancam ceva apoi cica sa ne bagam in tren; bineinteles la intrare ne asteptau prietenii in albastru; aud in jur spunandu-se despre un anume tip imbracat in rosu care a fost nu st' cand la Craiova cu nu st' ce pistol; pan' la urma nu ne lasau sa intram fara sa aratam biletele la intrare si deodata incepe sa se miste trenu... toata lumea se agita sa intre care pe unde apuca, eu sunt confuz si (contrar versurilor "cand toti vor faima eu ma pierd in multime") s-a facut ca individul in rosu sa comande celor - hai sa zic- 8 jandarmi si militieni polisti agenti ce gradele lor mai sunt "ia luati ma cativa!", baietii imediat se conformeaza si nimeresc 4 persoane printre care si eu; si restul ... e Cancan! ne duce in sectie la TF ni se cere sa inchidem telefoanele, ni se iau datele, amprente, poze bla bla etc. recunoasteti povestea; personal am rugat pe unul dintre gaborii "in desguise" sa se legitimeze; acesta cu mult calm mi-a aratat legitimatia pe care scria Politia Romana si inca ceva ce n-am mai putut sa vad pentru ca mi-a dat cu ea in cap; sa mai mentionez faptul ca am fost injurati cum nu am fost injurat niciodata de o persoana mai mare ca mine, am fost amenintati cu bataia si jigniti ... urat de tot, am fost facuti olteni nenorociti, prosti etc.; unul dintre noi a fost chiar trantit la pamant, bruscat, batut efectiv ( eu n-am asistat la scena dar apoi zicea ca nu mai aude cu urechea stanga), controlat la sange inclusiv in rucsac, injurat mai mult decat noi ceilalti 3 la un loc, in special deoarece a injurat pe individul in rosu, despre care ulterior aveam sa aflu de la el ca este subcomandant la politia din buc. sau ceva de genu'; interesant si foarte ciudat mi s-a parut la sfarsit cand ne-au ajutat cu niste informatii despre urmatorul tren de Iasi si de unele statii de microbuze cu aceeasi destinatie; nu pot sa pricep chestia asta, dupa ce ne-a injurat de i-au iesit ochii din cap sa ne ajute sa ajungem la meci- incredibil! sicer sa fiu ma demoralizasera de tot subalternii aia si nu mai trageam sperante ca o sa ajung la meci; Intr-un final reusim sa luam microbuz spre Iasi impreuna cu ceilalti 3 despre care aveam sa aflu ca sunt membri South Guard; drum lung, obositor, nu prea puteam sa dorm, o caldura destul de mare la Iasi dupa ora pranzului, strada aia Dealul Copoului e cam lunga, fetele cam bagatoare de seama, mergeam pe strada fara vreun om de ordine langa noi, la dus nimeni nu avea vreun ochi impotriva cuiva; in schimb , la intors, s-au umflat moldovenii in penesi unii au inceput sa strige, insa au fsot calmati repede si nu au fost semnalate violente majore intre fani; la intoarcere am dormit de la vaslui la bucuresti; si momentan nu am mai dormit intr-un pat ca omul de 3 zile si vreo 6 ore; risc asumat; comunistilor!

Let's think eco: despre gandurile prietenoase

Vorbeam intr-o alta postare despre existenta obiceiurilor toxice. Ei bine, si eu am astfel de obiceiuri si nu, nu ma refer la fumat. Aceste obiceiuri de care va vorbesc scot si ele fum, dar nu de la frunze de tutun, ci de la gandurile care ajung sa te arda la foc mocnit. Dar azi dimineata, cand m-am trezit si am simtit iar miros de fum, am zis "pana aici! ce e asta? bar de negri?"
Mi-am format un obicei din a pune raul in fata, ascunzandu-ma sub umbrela protectoare a realismului. Problema e ca, facand asta, nu faci decat sa te pacalesti ca esti un om cu picioarele pe pamant si iti intaresti viziunile pesimiste. Ca doar pui raul in fata, deci iti scazi singur sansele de a vedea viitorul in roz. Cum mi-am dat seama ca e doar un obicei toxic si ca eu de fapt nu sunt asa? Pentru ca zambesc mult si pentru ca, deep down, cred in fiecare clipa ca totul va fi bine. Acest obicei e doar o forma de protectie, dar nu e chiar cea mai buna. Ne-a demonstrat istoria ca oricat ai fi de prevazator, tot te confrunti cu situatii neprevazute si pentru ca, de fiecare data, am iesit cu bine din astfel de situatii, am decis sa scap de acest obicei fumigen.
Cum? Inca nu stiu exact. Cred ca varianta castigatoare este inlocuirea lui cu alt obicei. Unul benefic, de data asta. Procesul nu e deloc usor. E nevoie de atentie, introspectie si determinare. Primul pas este monitorizarea gandurilor de acest tip, ceea ce presupune sa fii atent la gandurile tale si sa iti dai seama cand apar gandurile...sa le numim sabotoare :). De tipul:" nu cred ca ma voi descurca intr-o anumita situatie". Si ii dai "ignore" lui sabotor si apoi "play" la un gand mai prietenos:" o sa ma descurc foarte bine, la fel cum am facut-o si alta data". Iar dupa, avem nevoie si de un gand de rezerva: "si daca nu va iesi exact cum imi doresc eu, voi trece cu bine peste asta pentru ca fericirea mea nu depinde de aceasta situatie, pentru ca nu suntem perfecti si avem dreptul sa gresim". Stiu, asta cu perfectiunea e un punct sensibil si promit s-o abordez pe larg in curand. Revenind insa la subiect, acest mecanism de inlocuire a gandurilor va avea nevoie de zeci de repetari pana cand el va deveni un obicei si va face parte din viata noastra. Am zis zeci? Mai bine sute. Drumul e lung in schimbarea obiceiurilor, dar timpul ne ajuta de fiecare data si va promit ca veti simti beneficiile, la inceput mai putin, dar cu fiecare zi mai mult.
So let's go! A venit primavara! Avem de aerisit sufletul de fum si de plantat niste ganduri mai prietenoase!

Paris orasul iubirii

La fel ca si multi dintre voi mi-am dorit sa vad turnul Eiffel. Nu credeam ca voi avea posibilitatea sa imi realizez visul insa pana la urma a fost sa fie cea mai frumoasa vacanta de iarna de pana acum. Ajunsi in Aeroportul Charles de Gaulle am sesizat ca va trebui sa luam un tren ca sa ajungem in Paris dar ca prin “minune” francezii sunt asa de patrioti ca nici un aparat de unde poti procura tichete nu avea optiunea de a alege meniul in limba dorita. In fine am ajuns in Paris cu un tren fara tichet (pretul unei directii circa 15 €) plus muzica tiganeasca cu “cantareti” din Romania gratis. Catedrala Notre Dame, Louvre, turnul Eiffel, Champs Elyssees toate se afla in centrul orasului din acest motiv ar fi bine sa va rezervati un hotel cat mai aproape de centrul orasului. Centrul este zona 1 deci vei avea nevoie de un tichet “Carte Orange” plus o poza 3×4 daca ai hotelul in alta zona va trebui sa cumperi un tichet pentru mai multe zone. Cu metro-ul poti obtine orice colt al orasului este foarte usor de orientat pe o harta a liniilor de metro, aceasta o puteti obtine la un gheseu de la gara de nord “Gare du Nord” dar si nu numai. Noi am stat la un hotel micut de tot dar foarte curat, pretul a fost foarte rezonabil cu rezervare din timp 50 €/noapte pentru 2 persoane inclus si micul dejun (pentru studenti mai bine nici nu ar fi). Din prima zi am fost si l-am vazut pe “unchiul” Eiffel, mare mi-a mai fost dezamagirea cand am vazut mizeria din jur si negrii care mereu tot incearcau sa ne vanda maruntisuri, tiganii din Romania care mereu tot incercau sa-ti atraga atentia ca sa-ti fie mila de ei ca sa le dai ceva bani. Sus pe turn am ajuns in ultima zi deoarece ziua cozile ajun sa fie de cateva ore si sute de metri ;) insa seara am asteptat cam 1 ora, sunt 3 niveluri insa in seara in care noi am urcat etajul 3 era inchis :( cred ca noua asa ne-a fost norocul.

Michael Jackson in Bucuresti, Romania – 1992 si 1996

Michael Jackson a fost un fenomen, o legenda, o viata scurta plina cu succese de neegalat, dar si de munca, stres, tracasari cu justitia si creditorii, lasand in urma o opera muzicala care va dainui, au ramas trei copii, dar si un munte de datorii. Regele muzicii pop a murit , dar prin muzica lui va trai in sufletele milioanelor de fani…. In memoria marelui artist va propun sa revedem clipurile cu vizitele lui in Romania si sa retraim emotiile acelor momente. * * * 1992-Bucuresti-Romania

iPhone 4

• 

General
Retele 2G GSM 850 / 900 / 1800 / 1900
Retele 3G HSDPA 850 / 900 / 1900 / 2100
Anuntat: June 2010

Dimensiuni Apple iPhone 4
Dimensiuni 115.2 x 58.6 x 9.3 mm
Greutate 137g

Ecran
Tip TFT capacitive touchscreen, 16M colors
Marime 640 x 960 pixels, 3.5 inches
Ecran - Three-axis gyro sensor;
- Accelerometer sensor for auto-rotate;
- Multi-touch input method;
- Proximity sensor for auto turn-off;
- Scratch-resistant surface;

Sonerii
Tip MP3 ringtones
Customizare Download
Vibratii Yes

Memorii
Agenda Practically unlimited entries and fields, Photocall
Apeluri 100 received, dialed and missed calls
Card No
- 16 or 32 GB internal storage;
- Apple A4 processor;

Comunicatii de date Apple iPhone 4
GPRS Class 10, 32 - 48 kbps
EDGE Class 10, 236.8 kbps
3G HSDPA, 7.2 Mbps; HSUPA, 5.76 Mbps
WLAN Wi-Fi 802.11 b/g/n
USB v2.0
Bluetooth v2.1 with A2DP
Infrarosii No

Dotari Apple iPhone 4
OS iOS 4 (based on Mac OS)
Mesagerie SMS (threaded view), MMS, Email, Push Email
Browser HTML (Safari)
Jocuri Yes + download + motion based
Culori Black, White
Camera - 5 MP, 2592 x 1944 pixels;
- Autofocus;
- LED flash;
- Touch focus;
- Geo-tagging;
- Video Recording, 720, @30fps, LED video light, geo-tagging;
- Video Calling ( Over WI-FI only )
Dotari - 3.5 mm headset jack;
- GPS;
- A-GPS support;
- MicroSIM card support only;
- Scratch-resistant glass back panel;
- Digital compass;
- Google Maps;
- iBooks application;
- Audio/video player and editor;
- Voice command/dial;
- TV-out;
- Up to 40 h of music play;
- Active noise cancellation with dedicated mic;

Baterii
Baterie Li-Ion
Stand By Up to 300 h in 2G / Up to 300 h in 3G
Convorbire Up to 14 h in 2G / Up to 7 h in 3G